De la „Cucurigu” la „Bună dimineața!”

Bebelușii vorbesc propria limbă. Crescând, ei învață o limbă înțeleasă și de restul oamenilor, își dezvoltă aria de cunoaștere și află cuvinte și imagini din lumea înconjurătoare. Animalele sunt printre primele recunoscute de cel mic: cum arată ele și ce sunete le caracterizează.

Dacă bebelușii încep să comunice mai ușor cu noi într-o limbă cunoscută, ar fi minunat dacă același lucru s-ar întâmpla și la animale. Un biolog a descoperit că unele animale vorbesc propria lor limbă. De aici până la un dicționar de buzunar pe telefon pentru a traduce onomatopeele animalelor mai este doar un pas.

Biologul Con Slobodchikoff de la Universitatea Northern Arizona studiază comportamentul câinilor de preerie. El a descoperit că această specie de rozătoare are un sistem de comunicare asemănător cu limbajul uman. Mai exact, colonia are propriul limbaj, creat în interiorul ei și nu învățat și reprodus de la om, ca în cazul cimpanzeilor și al urangutanilor.

Sunetele câinilor de preerie sunt diferite între ele și transmit informații complexe despre mediul înconjurător, primejdii și posibili prădători. Animalele emit sunete diferite în funcție de cine se află în apropiere: câini domestici, coioți, șerpi, vulturi chiar și oameni. Sunt transmise caracteristici fizice distinctive: formă, mărime, viteză. Un chițăit care durează o zecime de secundă vorbește despre: înălțimea, distanța față de colonie, detalii despre forma sau îmbrăcămintea purtată (în cazul oamenilor). Surprinzător, câinii de preerie cuprind în limbajul lor inclusiv noțiuni pentru forme abstracte precum cerc și triunghi.

Folosindu-se de cercetările sale, Slobodchikoff își dorește să realizeze un program pe calculator care să traducă limbajul animalelor în limbaj uman. Cu ajutorul unui astfel de dispozitiv, utilizând metode de recunoaștere a sunetelor, vom înțelege ce anume câinele, pisica sau găina noastră ne transmite. Din simple onomatopee, așa cum le privim acum, un „ham” sau „cotcodac” se pot transforma în mesaje complexe, precum „vreau să mă joc”, „ce mă bucur că suntem prieteni”, „când mergem și noi la plimbare?”

Pentru o astfel de decodare mai este nevoie de timp. Momentan, înțelegem dorințele vietăților din jurul nostru în funcție de un comportament specific cu care ne-am obișnuit. Învățarea sunetelor specifice, a onomatopeelor, este primul pas în viața unui copil pentru recunoașterea unui animal, a ști cum se numește și a-l diferenția de alte animale.

Ne dorim ca cei mici să intre în contact cu animalele într-un mod cât mai real. Să se familiarizeze cu păsări și cu patrupede, să-și dezvolte capacități emotive, să iubească ființele din jur, să le respecte și să le ocrotească când acestea au nevoie. Astfel a apărut aplicația  Onomatopoeia: Vocea Animalelor, unde măgarul, lupul și broasca îți vorbesc pe limba lor și te salută cu voioșie. Sunt desenate cu mare drag, sunt simpatice, unele mustăcioase, altele înaripate, iar fiecare onomatopee este redată cu claritate și inspirată din lumea animalelor.  

Cel mic alege dintre animalele ce se regăsesc în pădure, cele care trăiesc pe lângă casa omului, dar și acelea întâlnite în țările calde. Descarcă aplicația cu cele mai multe animale vorbărețe și întâmpină în propria casa o mică grădină zoo, unde căprioara, oaia și purcelul locuiesc împreună cu ursul și veverița și se înțeleg de minune cu hipopotamul, zebra sau girafa. Printre noile animale este și țânțarul: ce bine că doar în joc!

Descarcă și exersează vorbele animalelor!