Și tații pot fi… mame bune

Importanța tatălui în creșterea și dezvoltarea unui copil este inegalabilă și nu poate fi înlocuită cu a niciunei alte persoane, nici măcar a mamei.
Asta, pentru că fiecare părinte are o influență unică asupra copilului, de la naștere până la maturitate. Potrivit medicilor, la numai opt săptămâni de la naștere, copilul poate face deosebire între mamă și tată.

Legătura între un nou-născut și mama sa este incontestabilă, însă tații relaționează cu cei mici diferit de cum o fac mamele, spun psihologii. Tații pur și simplu fac lucrurile altfel, nu mai bine, nu mai prost.

Suntem obișnuiți să considerăm că responsabilitatea creșterii unui copil îi revine doar mamei, iar implicarea tatălui să fie minimă, acesta păstrându-și doar rolul de vânător, culegător și protector al familiei. Există și tați care vor și pot să se implice. Pot să schimbe scutece, să spele, să hrănească și să educe un copil. Chiar dacă bărbații au ascuns bine asta de-a lungul timpului, în zilele noastre tot mai mulți tați renunță la masca de neputincioși și depășiți și se implică în viața celui mic.

Chiar și așa, am întâlnit cazuri în care mamele sau bunicile sunt reticente în ceea ce privește implicarea tatălui în îngrijirea unui bebeluș și refuză să îl lase pe acesta să schimbe scutecele sau să spele copilul. Pe de altă parte, există mame care acceptă implicarea tatălui în creșterea celor mici și se bucură de acest ajutor. Desigur, aceste mame nu vor fi privite cu ochi buni de tradiționaliștii din jur, dacă vor lăsa copilul acasă în grija tatălui pentru câteva ore și vor ieși în oraș cu prietenele.

Există și bărbați în accepțiunea cărora doar femeile trebuie să aibă grijă de copii. Sunt tați care au gândirea învechită: „-Cum să stau eu cu copilul, păi mai rămâne să îmi pun rochie, să spăl și să fac curat prin casă!”. În cazul acesta, este evident că tatăl dorește să fie în continuare un bărbat fără griji, pe care nu îl deranjează ca femeia să fie prizonieră în domiciliu.

Ce nu știu acești tați este faptul că, prin neimplicarea lor, cei mici riscă să nu se dezvolte armonios, să aibă un nivel crescut de anxietate și nesiguranță, adică să fie instabili emoțional. Totuși, indiferent de cât de obosiți ar fi, oricât de ocupați ar fi, tații se pot implica în îngrijirea celui mic.

Fiecare tată ar trebui să petreacă zilnic un moment de intimitate cu copilul lui și să se ocupe de el, singur, spun psihologii, iar mamele le pot cere ajutorul soților, explicându-le cât de mult îl ajută pe micuț implicarea tatălui.

Potrivit unui studiu UNICEF, copiii tind să se dezvolte armonios, să să fie independenți, încrezători în propriile puteri și să se adapteze mai ușor la viața socială, atunci când tații se implică în viața lor. În cazul în care tații nu sunt implicați în creșterea celor mici, fie din cauză că părinții sunt divorțați, fie că tații sunt nevoiți să-și dedice foarte mult timp locului de muncă sau chiar lucrează într-o altă țară, copiii au de suferit atât în plan emoțional, cât și social.

Tații devin astfel un părinte accesoriu, iar în acest caz, copilul poate deveni excesiv de răsfățat sau egocentric. Totuși, tatăl nu trebuie să fie sever și autoritar, așa cum se întâmpla în mod tradițional, trebuie doar să fie capabil să învețe treptat copilul cu regulile vieții. Nu trebuie să fie șeful casei, ci prietenul copilului.

Mamele și tații educă copilul în mod diferit. Această diferență aduce beneficii însemnate pentru copil, oferindu-i experiențe importante și variate. Mamele tind spre precauție, iar tații adeseori încurajează copiii să încerce, să testeze lucrurile. Mamele tind să perceapă lumea din jur în raport cu copiii lor, iar tații tind să perceapă copiii lor în raport cu lumea din jur.

Așadar, mamele trebuie să încurajeze încă din prima zi formarea și dezvoltarea unei relații armonioase între tată și copil, chiar dacă tatăl mai are uneori scăpări de genul punerii scutecelor invers sau dacă după puțin timp petrecut împreună, îl găsiți pe cel mic cu hainele mânjite, dar zâmbind și cu stomăcelul plin. Coordonarea celor doi părinți în educarea și îngrijirea celui mic presupune și înțelegerea dintre ei. Conflictele dintre mamă și tată, chiar mascate sau inconștiente, provoacă copilului sentimentul ca este neglijat sau respins, la care se pot adăuga stări de tristețe sau disperare.