Ce facem dacă avem un copil nervos și încăpățânat?

Un copil nervos și încăpățânat este de obicei caracterizat de o nevoie mai mare de atenție din partea părinților, o dorință mai mare de a se face auziți, o atitudine dominatoare, o înclinație spre a face lucrurile în propriul ritm.

Copilul este nervos? Ce putem face?

Potrivit psihologilor, la această întrebare există un singur răspuns: învățându-l să-și gestioneze furia în mod responsabil. Iar primul pas este acceptarea ei. Este, poate, cea mai grea lecție pe care o avem de învățat în copilărie: să știm cum să tolerăm fiecare problemă de zi cu zi, fără să ne înfuriem. Cei care reușesc asta, reușesc să facă față mai ușor provocărilor vieții, adică au inteligență emoțională. Copiii învață să fie inteligenți emoțional, atunci când le spunem că este în regulă să simtă tot felul de emoții, dar că întotdeauna au de ales în ceea ce privește modul în care acționează.

Care sunt nevoile acestor copii și cum putem să-i ajutăm?

1. Nevoia de a fi ascultat

Este una dintre caracteristicile de bază, spun psihologii. Însă, ascultarea nu trebuie confundată cu oferirea de sfaturi, cu cicăleli sau chiar morală. Trebuie să ascultăm cu atenție ce are cel mic de spus. Astfel, îi satisfacem nevoia de a fi ascultat și îl vom învăța cum să-i asculte pe ceilalți. Putem să stabilim o regulă: eu am răbdare să aud ce ai tu de spus, apoi e rândul tău să asculți.

2. Nevoia de a deține controlul

Copiii trebuie lăsați să ia decizii de mici, nu trebuie să le impunem să facă lucruri, doar pentru că așa credem noi că e mai bine. Potrivit psihologilor, mulți dintre copiii de peste doi ani pot decide dacă vor să meargă pe o anumită alee din parc sau dacă vor să mănânce un măr în locul unei banane. Așadar, de câte ori putem, trebuie să încercăm să le oferim șansa de a alege între două lucruri care ne convin și nouă. Așa, copilul va învăța să ia decizii pentru el însuși, și se va simți puternic.

3. N-ai cu cine să te cerți

Să ne răstim sau să certăm un copil nu va ajuta cu nimic. Nu vom reuși decât să-l îndepărtăm, să îl facem să fie și mai nervos și va deveni și mai încăpățânat. Se va opune cu și mai multă putere oricărei propuneri. Să pornim o discuție în contradictoriu într-un moment tensionat, nu va rezolva mare lucru. În schimb, e bine să încercăm să trecem noi, părinții, cum putem noi mai bine peste orice fel de episod care ar duce la o ceartă cu cel mic. Nu trebuie să fim agresivi sau impulsivi, pentru că asta nu va ajuta pe nimeni cu nimic. În schimb, trebuie să tratăm momentele tensionate cu calm. Așa, cel mic va învăța la rândul său să fie calm în momentele tensionate.

4. Negocierea e la putere

Un copil nervos și încăpățânat are o personalitate puternică. Psihologii spun că această voiță puternică îl va ajuta pe cel mic în viața de adult. Totuși, cum ne putem înțelege mai ușor folosind negocierea? Facem parteneriate cu el: „Hai să strângem împreună jucăriile din cameră” are mai multe șanse să fie primit mai bine decât: „Strânge imediat!”. Putem lăsa de la noi în punctele unde nu ni se pare esențial să avem dreptate pentru a putea rezolva alte lucruri mai importante.

Ce nu funcționează cu un copil nervos și încăpățânat?

Pedepsele sunt un mare „NU”. Un copil cu o voință puternică nu va face decât se opună și mai mult când va fi pedepsit. Nu trebuie să confundăm fermitatea cu pedepsele. Este important să rămânem consecvenți, să ne conectăm cu copilul și să îl încurajăm în privința modului în care am vrea să se dezvolte. Și, când avem impresia că lumea cu un copil nervos și încăpățânat se prăbușește, ne putem consola cu gândul că va deveni un adult cu păreri ferme care va ști să își ceară drepturile.

Sursă foto: pxhere.com