Experimente interesante în „laboratorul” de acasă

Majoritatea plantelor ornamentale care se găsesc în locuințe pot provoca celor mici tulburări digestive, iar polenul florilor poate determina reacții alergice. Totuși, potrivit medicilor, sensibilitatea față de plante depinde de la persoană la persoană, iar otrăvirea poate surveni doar dacă planta este consumată în cantități mari. Având în vederea că multe plante au un gust acru sau amar, există șanse mici ca animalele de companie sau copiii să le consume, dar nu imposibil.
Printre plantele ornamentale care pot dăuna copiilor sau animalelor de companie se numără: ficusul, lăcrămioarele, mușcatele, leandrul, azaleele, yucca, flamingo, calele, hortensia, iedera, philodendronul sau crăciunițele. Petalele, frunzele, tulpinile sau rădăcinile plantelor ornamentale pot conține substanțe toxice care prin contact direct sau înghițire pot duce la iritații sau tulburări respiratorii sau digestive, mai ales dacă sunt ingerate cantități mari. În acest caz impunându-se o vizită la medic.
Așadar, este bine să ne informăm în legătură cu avantajele și dezavantajele unei plante, de fiecare dată când o aducem în locuință. Chiar dacă avem copii mici sau animale de companie, nu înseamnă că trebuie să renunțăm la plantele din locuință. Trebuie să fim atenți ca ele să fie așezate în locuri în care cei mici sau animalele de companie nu au acces. Puteți profita de existența plantelor în locuință pentru a le explica celor mici modul în care plantele se înmulțesc, cresc și trăiesc.
Un exemplu interesant pentru cei mici este experimentul unui britanic, David Latimer, care a creat într-un recipient din sticlă total izolat un ecosistem auto-suficient care rezistă de mai bine de 50 ani.

În 1972, britanicul a deschis sticla și a udat planta pentru prima și ultima dată. De atunci, planta s-a dezvoltat și a crescut cât i-a permis recipientul. Latimer a explicat că prin procesul de fotosinteză planta obține energie de la soare. Același proces produce oxigen și umezeală în aerul din interiorul recipientului. Această umezeală se transformă în picături care cad și irigă pământul. Frunzele care se usucă putrezesc și produc dioxidul de carbon necesar pentru fotosinteză și nutriție.
Peste acestea se adaugă un strat de cărbune activ care va filtra apa, apoi un strat de pământ. Pentru o pată de culoare, puteți adăuga nisip colorat peste sau sub stratul de pietre.

După acest timp, pe suprafața plantei vom observa o mulțime de bule. Acesta este oxigenul, eliberat în urma procesului de fotosinteză, prin care plantele extrag energie din lumina solară, dioxid de carbon și apă pentru a-și produce hrana. În urma acestui proces rezultă oxigen, pe care noi îl folosim în procesul de respirație.


Sursă foto: pidgeonenglish.com, biologicperformance.com, institutoacqua.org.br, petco.com, ambitiousvisions.co
