Părinte stresat, copil morocănos
Viața pare să aibă un ritm mai alert de când familia s-a mărit? Vă simțiți cei mai obosiți și mai stresați părinți? Nu este ceva de speriat, sunt câteva din semnele apariției stresului parental pe care le resimt majoritatea adulților, dar care pot fi, însă, combătute.
Potrivit psihologilor, tot mai mulți părinți se simt depășiți din cauza noilor schimbări și provocări care apar în viața lor odată cu mărirea familiei.
Astfel, dacă la grijile privind responsabilitatea creșterii unui copil se adaugă și stresul cotidian, cresc șansele ca părintele să resimtă stresul parental.
Acest fenomen, răspândit și în România, se recunoaște prin faptul că adultul simte că viața lui s-a schimbat, pare depășit de situație, nu are destul timp pentru el și vrea să evadeze din rolul de părinte. Există părinți care prezintă predispoziție pentru acest fenomen: cei care au așteptări foarte mari de la copiii lor, care setează limite în afara accesibilității copilului, și care se dovedesc rigizi în adaptarea la „noua viață”. Suportul partenerului de viață contează enorm, iar părinții care nu dispun de el tind să simtă mai acut efectele stresului parental.
Stresul parental îi afectează și pe cei mici?
Deși stresul parental afectează părinții, se răsfrânge și asupra celor mici, iar starea de nesiguranță accentuată a adultului poate avea urmări în ceea ce privește dezvoltarea emoțională a celui mic. Un copil cu un părinte stresat poate să dezvolte un comportament agitat, să fie un copil morocănos care plânge din orice și mai des decât alți copii, căruia nu îi este nimic pe plac, nu se odihnește suficient, nu are poftă de mâncare sau chiar mănâncă foarte mult pentru a se autoliniști, spun psihologii.
Cum combatem efectele stresului parental?
Desigur, nu există o formulă magică, dar psihologii au constat că cel mai important factor în diminuarea efectelor stresului parental îl reprezintă suportul celor din jur. O relație fericită în cuplu și armonie în familia și viața părinților și a copilului sunt factori care ajută enorm în procesul de adaptare la situații noi.
Potrivit psihologilor, adulții nu trebuie să se plaseze mereu pe ultimul loc, au la fel de mare nevoie de atenție pentru ei înșiși, cât are nevoie și copilul din partea lor. Părinții au nevoie și de relaxare, nu trebuie să stea mereu încordați și stresați. Asta nu însemnă că trebuie să vă neglijați copilul. Dar, spun psihologii, dacă renunțați să aveți un comportament servil în relația cu cei mici, cresc șansele ca aceștia să vă trateze cu respectul cuvenit.
Acest aparent egoism poate fi cheia formării unor viitori adulți încrezători în forțele proprii, care vor vedea în părinte un model de admirat, nu omul care poate fi învinuit pentru eșecurile lor.
Sursă foto: Slate.com
